Eu vs EL

Povestea lui Joy incepe simplu si nu chiar atat de dramatic pe cat poate fi povestea unei pisici vagaboande. Intr-o seara calda de august,dupa un meci urmarit cu iubitul, o buna prietena de a mea ma suna si tot insista sa treaca pe la mine. Adica stiu ca a mea casa e de obicei deschisa,dar oboseala isi spusese cuvantul, pleoapele nu ma mai ascultau,insa Irina tot insista. Politicoasa de fel,am acceptat si nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca atunci cand a urcat pe scara insotita de o alta prietena si de un amic(?!) ,baiatul tinea in brate "cadoul" pentru mine. Nu,nu era ziua mea, insa m-am pricopsit cu un puf mic,tigrat. Scuza? "Stiam k vrei un catelus sau o pisicutza,si cum era asa ratacita pe strada,ne-am gandit sa ti-o aducem tie". Intentia a fost buna,insa sper sa nu mai repete gestul pentru ca altfel casa mea deja vizitata de fff multa lume,se va transforma intr-un adapost de animale.
Anyway, ca orice animalutz sanatos si tinut evidenta si Joy (nume pt kre mi-am stors creierii vreo 2 zile,negasind ceva mai bun) trebuia sa aiba carnet de sanatate. La veterinar am aflat cu stupoare ca noua mea "locatara" este de fapt un EL. Numele a ramas acelasi,k de cu inspiratia tot nu ma impac f bine, insa ideea k de acum incolo voi imparti apartamentul cu un EL ma sperie,insa stiind ca e necuvantator si totusi afectuos.....ma rog,am sa raman aici pentru a nu face vreo analogie usturatoare la specimenele umane de acelasi sex.
PS: Nu ma plang totusi de lipsa de afectivitate din partea iubitului. Happy ours day! :x